Dacă la MTB încă multă lume e sceptică cu privire la cadrele din carbon și la rezistența lor în cazul unor accidente, nu același lucru se poate spune când vorbim de cursiere. Aici e clar: carbonul face legea, fără niciun dezavantaj sau risc. Căzăturile la șosea sunt extrem de rare, dacă la MTB se poate întâmpla să cazi în orice tură, la șosea poți termina o carieră de ani de zile fără niciun incident neplăcut.

Rigiditate laterală, amortizare a vibrațiilor, greutăți incredibile de doar câteva sute de grame și proprietăți aerodinamice de necrezut – toate le regăsim azi la cadrele de cursieră din carbon. Dar toate acestea vin cu un preț deloc neglijabil și de multe ori departe de posibilitățile ciclistului amator.

Foto: Radu Cristi, pt. RoadGrandTour

Totuși, situația nu e disperată. Chiar dacă mulți producători au renunțat complet la cursierele de top din aluminiu, nu toți sunt de aceiași părere. Cannondale e unul dintre aceștia iar modelele lor CAAD sunt recunoscute ca fiind printre cele mai performante cursiere din aluminiu de pe piață, versiunea de top CAAD 12 fiind mai ușoară și mai performantă chiar decât multe modele low-end din carbon. Avantajul de necontestat este că modelele CAAD oferă geometria identică de pe SuperSix, bicicleta de top a producătorului, la o gamă de prețuri pentru orice pasionat.

Nu ne oprim acum asupra modelului de top CAAD 12 care are un preț ce se apropie de limita inferioară a carbonului ci vom prezenta modelul cel mai ieftin din gamă, CAAD 8, denumit începând cu 2017 CAAD Optimo.

Personal am avut ocazia să achiziționez un frameset nou CAAD 8 pe mărimea mea și cu o grafică asemănătoare cu cea a modelului SuperSix Evo de top, ocazie pe care nu am putut să o las să treacă. Astfel, pe acest cadru mi-am construit cursiera mea actuală, cu componentele de pe cea veche ce avea un cadru Kona destul de bun, dar totuși la un alt nivel.

Cadrul are o calitate a execuției impecabilă, în fiecare detaliu. Greutatea este de aproximativ 1600 g, ceea ce pentru un model de aluminiu mărimea 58 nu e rău deloc (CAAD 12 are însă sub 1100 g în mărimea 54). Moștenește de la frații mai scumpi monoblocul tip BB30 PressFit (clasic la Cannondale) pe care eu am montat însă un angrenaj Shimano cu ajutorul unui adaptor. Cablurile sunt rutate extern la acest model, dar e un amănunt care mie îmi place, nu am reușit încă să iubesc ideea de cabluri interne.

Ce e de remarcat e triunghiul spate ce înglobează tehnologia SAVE de absorbție a vibrațiilor. Ca la modelul de MTB F-Si din aluminiu și la CAAD efectele se simt, în special în comparație cu o altă cursieră cu cadru mai simplu. Vibrațiile sunt absorbite destul de eficient, dar evident nu la același nivel cu SuperSix Evo pe care am avut personal ocazia să îl testez. Tot ce pot să reproșez e limitarea la anvelope de 25 mm, dar vorbim de un cadru de competiție, modelul Synapse de endurance acceptă 28 mm fără probleme.

Foto: eventsphotographer.ro, pt. RoadGrandTour

Geometria este însă cea care face din CAAD o alegere perfectă pentru amatorul doritor de performanță maximă. Identică după cum spuneam cu cea de pe SuperSix, poziția sportivă dar în același timp confortabilă mi se pare ideală în orice condiții. Am deja bicicleta de 6 luni, timp în care am participat cu ea la câteva competiții dar am parcurs și multe trasee, plate și montane, unele cu pante extrem de dificicle. Ce pot să spun e că mi-am îmbunătățit timpii pe unele segmente considerabil, simt că pot să țin foarte bine viteze mari de peste 40 km/h pe plat în drop-uri fără disconfort. Pe urcare, agresivitatea geometriei te ridică imediat în picioare și forța e transmisă eficient prin pedale la roți. Spun sincer că rezultatele după schimbarea cadrului sunt năucitoare, mai ales dacă e să iau în calcul câteva segmente de Strava cu rezultate excelente, ba chiar câteva KOM-uri la care chiar nu mă așteptam (Agios Prinos și Sotiras din Thassos pentru cunoscători ).

O schimbare dramatică mi se pare stabilitatea generală, în special la vânt lateral. Mereu am avut probleme cu asta și simțeam că vântul puternic mă destabilizează la viteze mari, am simțit asta inclusiv cu modele de top de mii de euro. Prieteni cu biciclete de la mărci consacrate (Cannondale, Colnago) îmi spuneau că ei nu au probleme, dar nu prea îi credeam. Pot spune cu mâna pe inimă că pe CAAD instabilitatea a dispărut aproape complet!

În concluzie, deși știam asta teoretic, e incredibil ce diferență poate face un cadru de calitate! Din păcate cadrul nu se găsește separat (la mine a fost o oportunitate), dar bicicleta complet echipată vine la prețuri foarte bune, din 2017 și în variante cu frâne pe disc! Modelul mai scump CAAD 12 se situează cu prețul între 9449 lei (cu Ultegra) și 7199 lei (cu 105) dar CAAD Optimo are un preț maxim de doar 5399 – redus acum la 4859 lei (cu 105) iar prețul minim la care primiți o cursieră fantastică e de 4049 lei (cu Sora, 9 pinioane). Modelul cu Tiagra (10 pinioane) costă 4499 lei dar e acum redus la 3599 lei! E disponibil și modelul cu frâne pe disc și Tiagra, la 4899 lei! Există chiar și un model echipat cu Claris (8 pinioane) care nu e în oferta curentă în România dar poate fi găsit iar prețul coboară și mai mult, spre 3000 lei!

În final trebuie să remarc că pentru banii cu care vă puteți cumpăra o cursieră din carbon uzată și cu proveniența incertă de pe piața second-hand puteți să aveți un CAAD cu 105 sau Tiagra nou, cu acte și garanție și cu performanțe excelente, care nu vă va dezamăgi! Cu un upgrade la roți și anvelope veți obține o cursieră cu care puteți face față la orice concurs sau tură în forță cu plutonul de șoselari!

Importator: Extreme Riders

Zilele trecute într-o intersecție cu sens giratoriu din Alba Iulia a avut loc un trist accident mortal în care un biciclist și-a pierdut viața. Imediat după accident Poliția a declarat că se pare că biciclistul era vinovat deoarece nu s-a asigurat.

Tantrum Cycles sunt gata să lanseze în producție primul lor model cu un nou tip de suspensie Missing Link, în urma unei campanii de succes pe Kickstarter.

Până acum au fost deja livrate 10 biciclete și încă 30 stau să plece către precomenzile făcute pe Kickstarter. Odată ce acestea vor fi livrate, încă 100 de cadre vor fi pregătite până în decembrie.

Modelul de mai sus cu un aspect cu mici deformări este special pentru cei de pe Kickstarter și nu va intra în producție de serie, vopseaua e mult prea scumpă și ocupă prea mult timp, așa că viitorii cumpărători vor avea de ales din câteva culori standard.

Vor fi disponibile modelele Meltdown (roți de 27.5, cursa de 160/150 mm), Outburst (roți de 29, cursa de 130 mm) și Shining (roți de 29, cursa de 160 mm). Va exista și opțiunea pentru roată 29 pe față și 27.5 pe spate. Toate modelele folosesc aceleași triunghiuri față și spate, dar brațele suspensiei, dropout-urile și amortizorul diferă pentru a obține geometria dorită.

Există și o opțiune de lățime a anvelopelor, modelul de 27.5 va avea o limită de 2.6 iar cel de 29 va avea loc pentru 3.2, adică inclusiv variante plus.

Nu au fost anunțate culorile finale iar prețul va fi în jur de 2400 USD pentru un cadru cu amortizor DVO Topaz.

Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului.

Informații și imagini de pe bikerumor.com

Ritchey nu au apucat să aducă noul model Break-Away Outback demontabil din carbon la Eurobike dar l-au prezentat ceva mai târziu. A existat până acum în ofertă un model demontabil Break-Away Outback din oțel care a avut un succes destul de mare, dar se pare că acum există și o versiune din carbon ce folosește propriul sistem de decuplare în două în zona downtube-ului și seat-tube-ului, bicicleta putând fi împachetată într-o geantă specială pentru transport.

Oțelul se potrivește foarte bine pentru bicicletele demontabile, fiind rezistent la abuz și la șocuri. Dar se pare că Ritchey au reușit să facă acest lucru și folosind carbonul.

Partea frumoasă e că bicicleta vine la pachet cu geanta de transport dedicată, astfel că e sigur că împachetarea va avea succes!

Nu există încă o fotografie disponibilă cu bicicleta împachetată, dar există date despre dimensiunea și geometria acesteia.

Bicicleta are o geometrie diferită de cea a modelului din oțel și este disponibilă în 5 mărimi între XS și XL. Modificările geometrice fac ca modelul din carbon să fie mai lung și mai coborât în față, dar și cu un monobloc ceva mai ridicat, în total o poziție mult mai sportivă.

Cu o greutate de 2.01 kg pentru cadrul complet cu furcă și axe, nu e cu mult mai ușor decât modelul din oțel care are o greutate de 2.17 kg.

Greutatea e doar cu 200 g mai mare decât cea a modelului de șosea, cu toate că s-a trecut la frâne pe disc, ax thru și spațiu pentru anvelope de 40 mm.

Outback Break-Away Carbon e disponibilă doar sub formă de cadru la prețul de 3200 Euro în care e inclusă geanta de transport și splitter-ele de cablu. Fiecare o poate echipa după propriile dorințe pentru a obține adventure bike-ul perfect. Folosește un monobloc standard filetat de 68 mm, tijă de 27.2 mm și o prindere pentru deraiorul față ce se demontează dacă se dorește echiparea cu o transmisie 1x.

Rutarea cablurilor e complet externă pentru a simplifica împachetarea. Pentru cablurile deraioarelor se pot folosi splitter-ele de cablu din pachet. Ritchey recomandă folosirea frânelor mecanice pentr a fi folosite și aici splitter-e.

Totuși pentru doritori există și rutare separată pentru conducte hidraulice pe partea superioară a chainstay-ului, prinderea fiind făcută fie cu clips-uri reutilizabile, fie cu bride de unică folosință.

Modelul din carbon nu folosește aceiași furcă cu cel din aluminiu, aceasta fiind mai nouă și având prinderi de etrier flat mount, regăsite de astfel și pe cadru. Nu se știe încă dacă furca va fi disponibilă și separat, dar Ritchey are o ofertă bogată de furci de top din carbon, așa că un WCS Outback ar putea să li se alăture cât de curând.

Noul cadru Outback Break-Away Carbon e distribuit chiar acum către magazine, împreună cu modelul din oțel fiind disponibile din octombrie 2017!

Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului!

Informații și imagini de pe bikerumor.com

Eroica este concursul pe care îl aștept tot anul pentru că, de ce să nu o recunosc, nu sunt iubitor de coborâri pe bicicletă sub nicio formă a lor iar la Eroica avem aproape doar urcare, perfect pentru sufletul și profilul meu sportiv. Cu plecarea din Brezoi și finalul după aproape 100 km și 3000 m de urcare, în vârful Transalpinei, nu îmi pot închipui un concurs mai frumos de șosea în România.

Anul acesta, din motive organizatorice, Eroica s-a amânat pentru ultima zi din septembrie și din păcate a picat peste un val de frig destul de serios. Din acest motiv, organizatorii au decis, destul de justificat spun eu, oprirea concursului la Obârșia Lotrului, fără Transalpina, deși din păcate asta pentru mine nu e ceva fericit, nici din punct de vedere al bucuriei, dar nici ca profil de cursă, ultima bucată fiind foarte avantajoasă pentru mine.

Dar asta e, m-am aliniat la start cuminte, din păcate cu plecat de acasă în aceiași dimineață, la 6, deci un pic obosit, dar cele 5-6 grade de afară mă țineau treaz. Tot din păcate am făcut o greșeală prostească ce avea să se răsfrângă asupra mea destul de repede: după ce cu câteva zile în urmă mi se deplasase maneta stângă după ce am fost nevoit să transport bicicleta într-un portbagaj, mă gândeam în timp ce mă încălzeam să o mai strâng puțin, dar n-am făcut-o, am zis că ține, că e mai mult urcare… N-a fost să fie așa!

Am luat startul foarte optimist și încrezător în antrenamentul meu. Am stat frumos cu plutonul, fără efort, am evitat să fiu implicat într-un mic accident înainte de barajul Brădișorul iar pe mica urcare spre baraj, care e și cheia concursului, am reușit să mă țin bine în față, deși am urcat cu pulsul la peste 170, lucru extrem de rar și care mi-a produs o stare destul de nasoală. Mi-am revenit însă și m-am poziționat într-un pluton foarte bun – din păcate anul acesta după baraj nu a mai rămas plutonul compact, probabil datorită premiului de pe urcarea din Voineasa anunțat de organizatori.

Mă bucuram teribil că voi merge cu așa pluton bun până în Voineasa, eram cu pulsul sub 130 și chiar am decis să mă duc mai în față, poate chiar să contribui și eu la trenă. Astfel, am schimbat un pinion și am tăiat-o pe lângă pluton prin stânga, în depășire. Dar ghinion! Am dat peste o groapă imensă în asfalt. Mi-am pierdut un bidon (nicio problemă oricum pe frigul ăla) dar maneta stângă a alunecat în jos pe ghidon, blocând frâna și obligându-mă să trag pe margine. Până m-am dezmeticit din efort, am încercat să deblochez frâna spate care n-avea nimic după care am realizat că sunt prost și problema e în față. Am tras maneta înapoi pe ghidon și roata s-a deblocat, dar am pierdut încă vreo 2-3 plutoane mici. Se și vede în poza de mai jos cât de căzută era maneta

Apoi a început greul, am prins un pluton dar mergea cam încet, am tras în față la altul, apoi la altul, mulți km am mers în regim de contratimp și am ajuns în Voineasa cu mușchii gata să explodeze. Dar măcar am început să văd în față unii ce păreau din plutonul meu inițial, cum ar fi Iorgo, puternicul antrenor de la Steaua. Surpriza a fost că din cauza manetei nu mai mergea nici schimbătorul pe față și nu am putut muta pe foaia mică. Am fost nevoit să mă opresc din nou să trag de manetă în sus și am reușit cumva să conving lanțul să coboare. Am tras pe urcare cum trag eu, constant și econom, am mai schimbat cu Iorgo 2-3 vorbe și am ajuns în final în vârf, după ce am depășit vreo 15-20 de concurenți. Urcarea are 18.3 km, 981 m diferență de nivel, o pantă medie de 5%. Am obținut un PR pe ea dar de-abia cu 20 de secunde mai bine ca în 2014, eram foarte obosit după ce am tras aproape singur până în Voineasa dar n-am avut de ales. Media de putere a fost de 246 W și un VAM de doar 865.1, până și pulsul mediu de 156 zice că mă blocasem în mușchi…

Pet mica coborâre strategia era să pierd cât mai puțin, am pierdut vreo 2-3 locuri. Și aici am scos PR dar numai cu 3 secunde, însă față de anul în care am fost cu anvelope de 28 și frâne pe disc, ceea ce e bine zic eu!

A urmat bucata pe care merg mereu cel mai bine, conturul de lac, anul acesta fiind la fel. Am mers cât de tare am putut. La un moment dat a trecut pe lângă mine Iorgo și de acolo am mers ceva mai tare decât aveam impresia că pot, să văd dacă îl ajung. L-am ajuns fix la finish și am terminat în aceiași secundă cu el, a fost o motivație bună. Am scos și aici PR, dar de data asta cu 1:37 mai bine, nu am mai avut întreruperi tehnice și totul a mers perfect. Am avut o medie pe segment de 34.7 km/h de care sunt mulțumit pe deplin.

În final am terminat în 2:44.00, pe locul 30 la amatori general și 11 la categorie, cu un timp puțin îmbunătățit, cu doar 42 de secunde mai bun decât în 2014. Media de viteză la final a fost de 27.4 km/h cu o putere medie de 232 W pe aproape 3 ore. Nu sună rău cifrele astea dar cu siguranță era loc de mai bine dacă eram mai deștept și învărteam o jumătate de tură de imbus înainte cursei… O să vedem probabil doar în 2018 cum stă treaba… Oricum, în varianta asta e cam scurtă cursa pentru mine, termin în vârf de formă, sper că la anul viitor vom avea versiunea completă!

Fotografii de Ana-Maria Cristina Dobre-Calman

Pentru 2018 Norco a anunțat noul model de adventure/gravel Search XR care e de fapt mdoelul lor vechi de offroad 700c modificat și adus la zi cu tehnologia și standardele de roți. Modelul original Search a fost lansat acum câțiva ani iar între timp piața de gravel bike a evoluat mult. Noul Search are mai multe prinderi de accesorii, spațiu pentru anvelope mai late și acceptă chiar și anvelope de 27.5 sau 26 de MTB!

Search folosește un seat-tube aplatizat, seatstay-urile ARC și chainstay-uri ovalizate pentru a asigura amortizarea cibrațiilor, dar au împrumutat straturi din carbon și tehnologie de la modelele de competiție pentru a asigura un transfer excelent de putere între picioare și roata din spate.

Lucrurile sunt însă extrem de interesante când vine vorba de dimensiunea anvelopelor. Majoritatea mărimilor de cadru acceptă anvelope de 700x45mm sau 27.5×2.1! Doar cele mai mici două mărimi, 45.5 și 48, folosesc roți mari de 27.5 și roți mici de 26 pentru anvelope de MTB. Acest lucru permite păstrarea nealterată a geometriei, corect scalată între mărimile mici și mari.

Alte aspecte interesante sunt prinderea integrată de chainguide, porturile etanșe de intrare a cablurilor și prinderi ascunse pentru portbagaj, cu o capacitate de până la 20 kg.

Există două puncte de prindere pe dropout-uri, unul standard filetat pentru ax thru și încă unul demontabil care se înfiletează în zona din spate a dropout-ului. Pentru aripi există o prindere specială SASSY (Secret Attachable Seat Stay Yoke). Ideea a fost să se ofere cât mai multe opțiuni de accesorii, dar fără acestea bicicleta să arate curată.

Există și pe furcă prinderi de aripi dar și alte puncte de montaj pe lateralul brațelor furcii.

Majoritatea modelelor complet echipate folosesc transmisii 1×11. Modelul de top este Search XR Force 1 la 4199 USD, cel mai ieftin model din carbon fiind echipat cu Apex 1 la prețul de 2899 USD.

Între acestea există un model echipat cu Ultegra 2×11 ce are montată o prindere de deraior în locul chainguide-ului. Prețul e de 3799 USD.

Ca noutate pentru 2018 este o versiune din oțel pentru Search, cu cadru din oțel cromat Reynolds 725 cu furcă din carbon hi-mod Search SL identică celei de pe modelele din carbon. În afară de materialul cadrului, diferența mare e lipsa rutării interne. Există două echipări: cu Shimano 105 2×11 la 1999 USD sau SRAM Rival 1 la 2599 USD.

Bicicletele sunt deja disponibile la dealerii Norco.

Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului.

Informații și imagini de pe bikerumor.com

După cinci ani în care au produs biciclete pentru alte companii și patru ani de când au și modelele proprii, iată două modele foarte interesante din oferta Pardus Cycles: modelul de trail Cyclone și cel de gravel Montebello!

Cyclone atrage privirile cu amortizorul său intern construit cu tehnologia Fox Live, deși momentan bicicleta e echipată cu un model RockShox.

Pentru a fi compatibil cu Fox Live, cadrul are rutare internă a cablurilor corespondente și un spațiu în cadru pentru baterie. Nu se știe când Fox Live va fi disponibil pe piață, dar când va fi, cadrul acesta e gata pregătit.

Bicicleta are o suspensie proiectată de Steve Domahidy, de tipul foarfecă, ascunsă în cadru, deasupra și sub monobloc.

Un capac demontabil din carbon asigură accesul la amortizor și îl protejează de murdărie și obiecte contondente. Amortizorul are o cursă de 135 mm și momentan e folosit modelul RockShox Deluxe RL Remote.

În față cadrul e compatibil cu furci de 140-150 mm și e momentan echipat cu RockShox Pike. Cadrul e compatibil Boost și oferă spațiu suficient pentru anvelope 29×2.5 sau 27.5×3.0, având un sistem cu cip reversibil Swap Drop ce modifică geometria pentru a o adapta la fiecare mărime de roată. Transmisia folosită e SRAM Eagle 1×12 împreună cu frânele Guide Ultimate.

Și montajul etrierului spate e adaptabil pentru a se adapta schimbării poziției discului odată cu schimbarea geometriei. Prețul nu e încă stabilit dar se așteaptă să fie sub 5000 USD.

Montebello e un gravel bike spre adventure, cu prinderi de portbagaje în față și în spate și cu spațiu pentru anvelope 700x45c.

Momentan bicicleta e echipată cu transmisie SRAM Force 1×11, cu prinderi de etrier flat mount pentru discuri de 140 mm și cu discuri CenterLine X.

Cadrul are un headtube subțire din care pornesc un downtube și un toptube late. Ambele roți au ax thru de 12 mm. Tija de 27.2 mm este prinsă cu o clemă integrată iar angrenajul Force e montat pe un monobloc filetat.

Prețul anunțat e de 2100-2200 USD urmând să fie anunțate informații suplimentare cât mai curând.

Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului.

Informații și imagini de pe bikerumor.com

Dacă te-ai săturat de datul pe trainer și pedalatul în fața unui zid, plus că ești MTB-ist și ai nevoie de mult mai mult decât să învârți niște pedale, iată că există o soluție indoor pentru tine. RipRow te ajută să îți întărești corpul pentru mișcările specifice de MTB chiar acasă, fără să ieși pe potecă sau la sală!

Proiectat pentru a întări mușchii folosiți la MTB, BMX și motocros, RipRow are rezistența hidraulică ajustabilă pentru a simula mișcările comune în aceste sporturi. Ideea e de a îți oferi o stabilitate și un control superioare ajutându-te să lupți cu forțele care te aruncă de pe traiectorie.

Ghidonul inclus are o lățime de 800 mm dar grip-urile sunt foarte lungi, ceea ce permite simularea unui ghidon mai mic, de până la 680 mm, fără modificări sau reglaje. Se poate modifica și poziția picioarelor, cu stângul sau dreptul în față sau cu ambele împreună ca la motocicletă.

Există mult mai multe exerciții posibile decât cele arătate în film, se găsesc pe pagina Facebook a producătorului. Ce e important e că simulează mișcări de translație și rotație în planuri multiple, nu doar față-spate. Se poate ajusta pentru diverse înălțimi ale utilizatorului iar baza e rotunjită pentru a necesita echilibrarea.

Dispozitivul se poate comanda deja în avans la prețul de 1199 USD. Mai multe detalii găsiți pe pagina producătorului.

Informații de pe bikerumor.com

Foto de Nandi Csender

Nu e un secret că eu sunt un susținător necondiționat al concursurilor de MTB adevărate, cu trasee provocatoare prin zone frumoase. Când am auzit de intenția lui Cristi Silaghi, organizatorul XCO-ului Stejarii Seculari și a mai multor inițiative în zonă, de a pregăti pentru 2018 un maraton de MTB în jurul orașului Zărnești, m-am bucurat enorm. Asta pentru că pe de o parte Zărneștiul are ce să ofere în domeniul MTB, chiar și zone altele decât binecunoscuta deja regiune Măgura – Peștera – Prăpăstii, dar și pentru că inițiativele lui Cristi de până acum au fost de admirat, fiind un om cu principii, care nu e dispus să lase jos ștacheta calității doar pentru avantahe materiale.

Nu am putut deci să refuz invitația de a fi printre primii care vor vedea faza incipientă a traseului concursului ce va avea loc de-abia anul viitor, în 14 iulie! M-am deplasat deci cu Nandi și cu Daniel să ne dezmorțim un pic de la frigul din ultima vreme împreună cu Cristi pe traseele sale, în Zărnești. Nu am fost dezamăgit.

Trebuie să vă spun dinainte de a vă povesti concret despre traseu că se pregătește a fi ceva tare. Ceva la nivelul Geiger sau noul Cozia MTB. Un alt concurs pe care pasionații îl vor elogia iar leneșii îl vor blama luni după aceea. Dar să vedem cam care e traseul, pentru cine știe zona.

O primă buclă de traseu nu am făcut-o deoarece trece pe un teren privat și momentan nu s-a vorbit exact cu proprietarii. Dar o mare parte o știu, este vorba de urcarea spre rezervația de urși, după care o coborâre pe potecă, pe care nu o știu, până în pasul din drumul național dintre Zărnești și Poiana Mărului. Drumul spre rezervație e destul de abrupt dar lat, un lucru excelent la start, unde se vor aranja concurenții în ordinea performanței, evitând astfel problemele când lucrurile devin înguste.

Din DN se urcă pe culmea dintre Poiana Mărului și Zărnești pe un forestier abrupt și provocator, până la casele din deal. Pantele depășesc des 10-15% iar terenul e pe alocuri destul de tehnic. De sus, se coboară spre Bârsa Fierului pe o potecă abruptă și pe alocuri extrem de tehnică, potecă ce va mai avea nevoie de mici amenajări înainte de concurs dar pe care puțini vor reuși să o parcurgă integral pe bicicletă. 90% însă e accesibilă tuturor.

Din Bârsa Fierului se iese în drumul acum asfaltat de Plaiul Foii și se începe a treia urcare și cea mai grea după părerea mea, spre mănăstirea Colțul Chiliei. Cu pante ce se păstrează mult timp peste 20% și cu un teren pietros va fi o provocare serioasă chiar și pentru cei mai buni. Este însă ciclabilă 100% pentru nivelul mediu de pregătire.

De la mănăstire urmează o coborâre de vis, pe traseul turistic ce merge pe coasta dealului până în Zărnești, cunoscut de unii drept finish-ul de la Maratonul Piatra Craiului. Un single trail îngust și fără obstacole remarcabile, va face deliciul tuturor garantat.

Înainte de oraș se cotește dreapta și se urcă într-un scurt push bike în mica pădure Hora cu Brazi, un mic obiectiv turistic cunoscut mai mult după hotelul cu același nume dar pe care l-am văzut și eu prima dată de-abia acum… De acolo se ajunge în coborâre la Gura Râului. De aici se merge ”clasic” și începe bucata ”de fugă” a concursului, urcarea pe drumul clasic până în Măgura, apoi coborârea în Moieciu care s-ar putea să fie presărată în varianta finală cu câte un single-trail ca cel din poza de mai jos.

Foto de Nandi Csender

Din Moieciu se va urca înapoi în Măgura. Nu s-a decis încă varianta finală, o posibilitate fiind urcare pe asfalt în Peștera care deși nu e offroad e superbă și e provocatoare, cealaltă variantă aleasă și de noi fiind Valea cu Calea, un drum superb, tehnic, cu câteva treceri prin râu și 2-3 secțiuni foarte înclinate, dar 100% ciclabil. Din Măgura se va ajunge înapoi la Fântâna lui Botorog pe una din variantele de single-trail existente.

Ultima bucată din traseu, care va pune la încercare mușchii deja extrem de solicitanți ai curajoșilor, va fi una clasică dar care nu ar putea să lipsească! Este vorba de urcarea prin Prăpăstii la Cabana Curmătura, una dintre cele mai frumoase urcări pe MTB din România, de care toți zărneștenii sunt extrem de mândri. Cu pante de peste 25% pe final, va fi o adevărată provocare!

Finalul planificat va fi exploziv: coborârea pe potecă spre Botorog, un traseu extrem de tehnic și dificil dar care după părerea mea e 80% ciclabil de MTB-istul cu pregătire medie. Alți 15% sunt rezervați doar celor mai buni pe coborâre, în timp ce aproximativ 5% vor fi făcuți pe lângă bicicletă de toată lumea. Organizatorii promit asistență și marcaje corespunzătoare nivelului ridicat de pericol și dificultate.

Pentru cei ce preferă traseul scurt, acesta va sări se pare peste coborârea și urcarea spre Moieciu precum și de bucla prin Curmătura.

În total traseul lung va avea 65-70 km cu o diferență de nivel de aproximativ 2500 m, dar cu precizarea că multe bucăți sunt extrem de dificile, abrupte și tehnice, așa că sunt de așteptat medii de viteză destul de mici și adrenalină în cantități industriale!

Momentan nu vă punem la dispoziție un track deoarece pe bucata din Poiana Mărului mai e nevoie de multe amenajări iar restul bucăților de traseu sunt oricum ușor de parcurs și fără track GPS. Oricum mai este foarte mult timp până la concurs, timp în care traseul s-ar putea să sufere modificări în bine. Ce e sigur e că se pregătește ceva serios la Zărnești, un eveniment cu bucăți originale ce va aduce în mod cert un plus MTB-ului din România.

Cum MoonTime Bike, concursul de MTB XCO de noapte din Parcul Tineretului, în centrul capitalei, va avea loc sâmbăta asta, pe 14 octombrie, ne-am gândit că ar fi interesant să îi punem câteva întrebări lui Daniel Sărdan, inițiatorul și organizatorul principal al acestui eveniment!

Cum a început Moontime Bike? Cum a evoluat concursul de la prima ediție?

MoonTimeBike a început ca eveniment conceput pentru Red Bull. Am vrut să fie un traseu dificil în mijlocul Bucureștiului, poate puțin mai urban. Ideal ar fi trebuit să fie pe timp de noapte, vara când temperaturile zilei sunt greu suportabile.
Initial eram tentați să dureze mai mult dar traseul având urcări așa abrupte deja devenea o problemă și pentru cei mai buni iar un alt impediment ar fi fost aprobarea evenimentului după ora 11. Așa că s-a conturat evenimentul acesta mai intens în care până la urmă principiile de la Cross Country Olympic s-au potrivit cel mai bine.
Concursul a devenit unul clasic la fel ca și traseul. La traseu s-au făcut mici îmbunătățiri de la un an la altul dar nu am putut adăuga rock garden sau alte elemente de dificultate pentru că trebuie modificat parcul și pentru că aceste elemente associate cu vizibilitatea mai redusă ar crește mai mult riscul.
Bucuria cea mai mare este că el e folosit tot timpul anului pentru antrenamente și a rămas ceva în urma concursului nu doar fotogafii, experiența din ziua aceea și filmele. A rămas un loc unde bucureștenii se pot pregăti pentru munte sau pentru XCO, un loc în natură totuși și care nu te pune în conflict cu cei din parc, dimpotriva.

Cât de complicat e să organizezi un concurs în inima capitalei?

Să organizezi în mijlocul Bucureștiului un concurs este complicat din punct de vedere al aprobărilor și din punct de vedere financiar. Mai ales într-un parc unde nu poți face mari modificări.

Aduce ediția din acest an noutăți organizatorice sau de traseu?

Ca și noutate de anul acesta ar fi că este etapa finală din Cupa României, am adus ceva îmbunătățiri la traseu așa incât să nu se poată sta foarte lejer la plasă acolo unde erau linii mai lungi. Se va transmite live similar cu transmisia de la Prima Evadare, iar la urcarea mare vor fi tobe.

Cum este primit concursul de public, de cei ce se plimbă în parcul Tineretului?  Sunt încântați că asistă la o competiție sportivă sau sunt și unii deranjați de acest lucru?

Bucurestenii care se plimbă prin parc au fost foarte bucuroși de concurs, au stat, s-au uitat, au încurjat. Cred că în aceste 5 ediții a fost doar o excepție cu cineva care a ajuns cu mașina ângă Polivalentă și încerca să treacă prin culoar. Oricum spre toamnă e mai liber parcul și majoritatea vin pentru concurs. În septembrie când a fost data inițială era mai multă lume doar că sunt zilele Bucureștiului și nu prea se mai dau aprobări în luna respectiva.

Care sunt planurile de viitor? Doriți să atrageți mai mulți cicliști din străinătate, să îl transformați într-un concurs cu puncte UCI?

Concursul se adresează în special concurenților de la noi și e deschis și celor din străinătate. Nu avem ca obiectiv principal să aducem concurenți din alte țări iar dacă e in calendarul UCI nu inseamnă că e neapărat o imbunătățire. Atuurile unui concurs UCI în țară ar fi că ar putea concurenții de la noi să ia puncte mai ușor pentru calificarea la Olimpiadă sau că mai ajung câțiva rideri din afară să colecteze aceste puncte. Momentan nu există o strategie pentru adunatul punctelor dar dacă va fi, o să contribuim cum putem chiar și prin înscrierea în calendarul UCI mai ales că cea mai mare parte din Campionii Naționali la această disciplină sunt de la noi din echipă.

În final, Daniel ne-a rugat să vă aducem aminte de concursul foto la care pasionații de fotografie pot participa făcând poze în seara competiției pe traseu și înscriind apoi în concurs cele mai bune poze ale lor.

De asemenea, sunteți invitați și la after party, de la ora 22:30 în clubul Daimon.

Pentru mai multe informații și înscrieri în concurs vizitați pagina competiției.

Fulcrum, marcă Campagnolo, e probabil după Mavic cea mai populară marcă de roți pe cursierele din România și destul de des întâlnită și la MTB. După ce și-au îmbunătățit și adus la zi colecția de roți din aluminiu, a venit rândul modelului de top Racing Zero din carbon să fie îmbunătățit. Modelul păstrează butucii rigizi din carbon și aluminiu, rulmenții ceramici USB și spițele mari din aluminiu dar janta e mai ușoară și mai lată, roțile pierzând în greutate.

În această vară Fulcrum a trecut modelul tubeless ready din aluminiu Racing Zero la jante c17, în pas cu tendințele din domeniu. Noile versiuni din carbon folosesc aceiași lățime internă de 17 mm recomandată pentru anvelope de la 25 mm în sus. Pe exterior însă ele sunt mai late decât cele din aluminiu, cu 24.2 mm oferind proprietăți aerodinamice superioare.

Butucii Racing Zero Carbon folosesc flanșe din aluminiu și corp din carbon, o flanșă supradimensionată în spate pe partea transmisiei și spițare 2:1 pentru a rezulta niște roți rezistente, rigide lateral și foarte fiabile. Modelul din carbon nu e doar cu 170 g mai ușor decât cel din aluminiu dar e cu câteva grame mai ușor, mai rigid, mai rezistent și mai reactiv decât vechiul model din carbon. Astfel, Racing Zero Carbon sunt cele mai ușoare roți ale producătorului, cu o greutate de doar 1340 g pentru un set.

Combinația între noile jante din carbon și spițele aero din aluminiu fac Racing Zero Carbon niște modele unice atât în gama Fulcrum cât și pe piață. Roțile folosesc același profil de 30 mm față și spate. Materialul folosit este fibra de carbon ”longitudinal twill” folosită și la modelele Speed. Acest material mărește rigiditatea și rezistența la impact. Roțile primesc și suprafața de frânare din carbon AC3 îmbunătățită introdusă de Campagnolo la începutul acestui an pe modelele Bora, cu proprietăți de frânare pe ud și uscat de top.

Similar cu alte jante din carbon din gama Fulcrum și Campagnolo, Racing Zero Carbon nu sunt compatibile tubeless oficial și nu sunt clasificate 2-Way Fit. În schimb se vede clar că jantele au margini foarte potrivite pentru montarea tubeless, mult diferite de vechile Zero Carbon. Mulți cicliști folosesc modelele Campagnolo montate tubeless așa că e de așteptat ca și acestea să funcționeze la fel de bine.

Roțile nu au încă un preț oficial dar sunt așteptate să fie lansate în vânzare la începutul lui 2018.

Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului.

Informații de pe bikerumor.com

Nicolai au expus acest model la Eurobike plin de noroi, dar se putea observa că e vorba de un full suspension all-mountain cu roți de 29 și cursă medie. Renunțând la deraiorul spate tradițional în favoarea unei cutii Pinion, noul model din aluminiu de la Nicolai este o bicicletă gata de aventuri pe trail în cele mai dificile condiții.

Chiar dacă numele bicicletelor Nicolai pare lung și complicat, există multe informații tehnice ascunse în acesta. ION este numele purtat de toate modelele Nicoali cu suspensie cu patru brațeși link pe downtube. Bicicletele seria G au geometria Geolution modernă, lungă și cu unghi mic al furcii. Pe spate suspensia are cursa de 133 mm.

GPI reprezintă interfața Gates:Pinion care face modelul să fie deosebit, cu o suspensie tip Horst-link proiectată pentru a elimina tensionarea curelei. O rolă în spatele monoblocului permite tensionarea curelei astfel că în spate e folosit un ax standard thru Boost.

Bicicleta de trail cu roți 29 e proiectată pentru aventuri și curse de o zi, departe de civilizație iar murdăria de pe ea vine direct de la Campionatul German de Enduro – Upland Enduro.

Cu un centru de greutate coborât datorită cutiei Pinion, ION G13 GPI e disponibilă în cinci mărimi, între S și XXL, inclusiv pentru cicliști înalți. Are loc în cadru pentru anvelope 29×2.5. Cablurile sunt rutate extern, cu cleme de prindere din aluminiu, dar are rutare internă pentru tija dropper.

Ca restul modelelor ION, are un chip ET-Key la articulația spate care permite modificarea unghiului furcii și tijei de șa cu până la 0.7 grade pentru a regla fin geometria bicicletei.

Cutia Pinion este în centrul bicicletei și sunt disponibile atât modelul cu 12 viteze P1.12 cât și cel cu 18 viteze P1.18. ION G13 GPI e disponibilă sub formă de cadru la prețul de 4250 Euro incluzând aici amortizorul Fox Factory, cutia Pinion P1.12 și angrenajul, un pinion 39T Gates CDS și o foaie 39T Gates CDX, dar și cureaua Gates. Cadrul poate fi apoi transformat în bicicleta fiecăruia preferată împreună cu o furcă de 120-140 mm și multe culori disponibile.

Bicicleta completă are prețul de 7300 Euro, dar numai în varianta QLFline. Numele provine fonetic de la regiunea Kulftal unde cei de la Nicolai se dau cu bicicletele și este practic echiparea lor de top.

În echpare intră amortizorul Fox Float Factory EVOL și furca Fox 34 Float Factory 29 de 140 mm. Alături se află un pachet generos de componente premium cum ar fi jantele WTB KOM i29 de 30 mm împreună cu butucii Hope Pro 4, frâne și pipă Hope și puncte de contact Ergon.

Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului.

Informații și imagini de pe bikerumor.com

Nu sunt puțini cei ce iubesc și jură pe grip-urile de top de la ESI (mă includ și eu aici). Pentru cei ce vor opțiuni și forme noi, cei de la ESI au pregătit surprize pentru 2018. Noile ESI Bliss trec de la grosimea chunky în exterior către una mai mică spre interiorul ghidonului unde stau arătătorul și degetul mare. Ideea e de a oferi amortizare unde e nevoie mai mare de ea dar și de a îmbunătăți senzația și controlul pe ghidon.

Modelul va ajunge în magazine în câteva luni la prețul de 32 USD perechea și va fi disponibil în toate opțiunile de culori ale colecției Fit Grip, cu o greutate de 50-52 g perechea.

Pentru cursiere, ei au introdus tehnologia spumei siliconice din grip-urile de MTB pe ghidolină, oferind o aderență superioară în jumătatea inferioară a ghidonului, în timp ce zona superioară rămâne la o grosime normală. Prețul va fi de 44 USD pentru un set dar ghidolina va fi vândută la bucată, pentru o singură parte a ghidonului, la 22 USD, pentur a lăsa posibilitatea de a face mix-uri de culori. Aceasta va fi disponibilă la începutul lui 2018!

Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului.

Informații și imagini de pe bikerumor.com

Zilele trecute am avut plăcerea de a participa la evenimentul dedicat distribuitorilor organizat de cei de la KeroBike din Odorheiul Secuiesc, eveniment ce a avut loc într-un cadru pitoresc la restaurantul-pensiune Irgo din Sub Cetate, pe drumul ce urcă în stațiunea Mădărași.

Cu o organizare demnă de orice marcă străină, lucru remarcat chiar de invitații din partea mărcilor importate, au fost prezentate noutățile în gama 2018 a producătorilor de biciclete Haibike și Kross, dar și a restului de mărci aduse în România de KeroBike: Thule, Maxxis, KMC, Sigma, Wethepeople dar și marca proprie Bikeforce.

Odată ajuns în locație, o flotă neobișnuit de mare pentru România de biciclete de la Haibike făceau cu ochiul. Mulți invitați deja își aleseseră una, așa că am tras și eu din rastel un 27.5+ cu cursa de 150 mm. Este vorba de un SDURO Full Seven LT 80, dotat cu furcă Yari și transmisie 2×11, după cum se vede din pozele de mai jos:

Haibike este însă o firmă care a luat o decizie radicală de viitor. După ce au devenit cunoscuți cu biciclete de top, cadre din carbon și o echipă de succes în concursurile UCI, au anulat tot și au decis să își concentreze atenția doar domeniului eBike-urilor, în special al celor de munte, eMTB! Astfel, au reușit să ofere o gamă impresionantă de eMTB-uri, de la hardtail până la un model de DH cu cursa de 200 mm!

Deci tot ce se vede în poză are un motor electric… Impresionant! Așa ne-am lansat în poate cea mai mare tură de eMTB ce a avut vreodată loc în România, pe un traseu cu bucăți destul de provocatoare din jurul pensiunii.

Am mai folosit eMTB-uri dar niciodată unul atât de agresiv și puternic, cu cursa atât de mare și cu anvelope cramponate de 27x5x2.8! Cu o greutate destul de serioasă, pe teren bicicleta mi s-a părut agilă, chiar și în modul de asistență Eco. Am folosit însă și modul Boost pe câteva gâturi extrem de abrupte și nisipoase pe care cu bicicleta de XC am îndoieli că le urcam, nu atât din cauza pantei cât și a aderenței. Nu vreau să insist în scris deoarece v-am povestit experiența în filmul de mai jos:

Despre gama 2018 putem spune că urmează o specializare în două mari categorii: SDURO și XDURO, categorii care existau și înainte dar se suprapuneau de multe ori. Ambele categorii vor primi un motor Yamaha sau Bosch, după caz, cel Bosch putând fi și în varianta cu bateria ascunsă în cadru.

Categoria XDURO va include biciclete doar cu caracter foarte sportiv. Toate vor avea cursa de peste 150, până la 200 mm, geometria e mai lungă și cu un headtube mai scurt, deci cu o poziție mai aplecată. Unghiurile furcii și tijei de șa sunt de asemenea mai agresive. Bicicletele vor veni și cu anvelope mai dure, Schwalbe Magic Mary sau Maxxis Minion DH! În imagini aveți un model XDURO cu sistem Bosch cu bateria integrată.

În categoria SDURO vor intra modelele de MTB cu cursa sub 150 mm sau hardtail, echipate cu anvelope Nobby Nic, dar și modelele de trekking. În imagini avem un model SDURO cu cursa de 150, adică la limita de sus a gamei, dotat cu motor Yamaha. Motoarele Yamaha au o funcționare interesantă, având cuplu aplicat pe transmisie încă de la cadența 0, deci se pleacă direct asistat din primul moment!

Motoarele oferite au pe modelele de top cuplu ce poate ajunge până la 80 Nm, până la cadențe de 120 rpm, cu o autonomie maximă de 170 km în modul Eco+. Există până la 5 niveluri de asistență iar viteza maximă la care funcționează este fie de 25 km/h fie de 45 km/h la unele modele, ce necesită în anumite țări înmatricularea.

Bicicletele neasistate se vor găsi în oferta Haibike doar la categoriile low cost, fiind încet eliminate an de an. Mai mult, pentru copii va fi disponibil un eBike cu motor special cu viteza maximă 20 km/h și fără cuplu inițial la pornire.

Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului!

După cum am spus în articolul precedent, am fost lângă Odorheiul Secuiesc să vedem noutățile mărcilor importate de KeroBike, în special bicicletele Kross și Haibike, ultimele fiind prezentate în articolul anterior.

Kross au fost prezenți de asemenea printr-un reprezentant de vânzări. Marca poloneză nu e încă atât de populară, dar cu siguranță acest lucru se va schimba! După ce au fost leaderi de piață în producția de biciclete în Europa în 2006 (datorită comenzilor onorate pentru Decathlon), acum ei s-au focalizat pe o colecție dezvoltată de proprii ingineri, cea mai mare parte a lor fiind cicliști pasionați.

Rezultatele nu au întârziat, bicicletele Kross ajungând pe cele mai înalte podiumuri: Medalia de Argint la Jocurile Olimpice de la Rio și Medalia de Aur la Campionatele Mondiale de XCO 2017, câștgate de ciclistele din echipa Kross, Maja Włoszczowska, respectiv Jolanda Neff. Mai multe informații despre echipă puteți afla de pe pagina acesteia de internet.

Momentan Kross produce în jur de 300.000 de biciclete anual, incluzând și marca de biciclete de oraș Le Grand, planurile fiind o dublare în următorii 5 ani. Dintre planurile de viitor putem aminti deschiderea în curând a primei linii de producție de serie mare pentru cadre din carbon în Europa, proiectarea unui cadru de XC full-suspension de nivel de Cupă Mondială și studii intense pentru introducerea Grafen-ului în compoziția cadrelor, material superior carbonului.

Am încercat să vă prezentăm cele mai interesante biciclete Kross expuse, începând bineînțeles cu modelul ce a adus aurul mondial anul acesta la Cairn, în Australia: Kross Level TE. Cu un cadru de doar 970 g, acesta e echipat cu transmisie XX1 Eagle, furcă RockShox SID și componente ușoare și de cea mai bună calitate!

Kross Level 9.0 este modelul de top de XC din aluminiu și imită grafica modelului TE. Dotările sunt suficiente pentru nivel de competiție de amatori, cu o furcă RockShox Recon și transmisie Shimano XT 2×11.

Pe partea de full suspension nu există încă un model de XC dar avem Moon pentru enduro și Soil pentru trail. Soil 3.0 din imagini are cursă de 130 mm cu suspensia lăudată RVS, cadru din aluminiu cu cip de modificare a geometriei, doar 13.6 kg, transmisie Eagle GX, roți DT Swiss R1900, furcă Fox 34 Performance Elite și tijă dropper RockShox.

O bicicletă care a atras toate privirile este Pure Trail, un hardtail pentru trail cu cadru din tuburi oțel Raynolds. Cu unghiuri agresive, tijă dropper, furcă cu cursă mare și unghi mic și cu posibilitatea de a monta roți de 29 sau 27.5+, aceasta e gata să atace orice trail nu doar eficient ci și cu eleganță. Oțelul aduce confortul iar detaliile fac diferența…

Pe latura cursierelor am remarcat modelul Vento 9.0 cu o greutate de doar 6.75 kg, o echipare completă Shimano Dura-Ace, componente Zipp SL și roți tubeless DT Swiss PR 1600 Dicut cu anvelope Schwalbe Pro One.

Marca Le Grand va avea o ofertă bogată de modele de oraș. Nici accesoriile Kross nu vor lipsi: căști, mănuși, echipament, lumini, etc… Toate acestea sunt proiectate de inginerii polonezi, nu sunt alese doar din niște cataloage chinezești. Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului.

Maxxis va avea pentru 2018 modele noi pentru dimensiunile moderne: Ikon și Rekon 27.5+, Chronicle 29+, Rekon pe noul standard 27.5×2.6 creat special pentru jante late de 30-35mm dar și modele speciale pentru eBike cum ar fi Re-Volt.

CST vin în 2018 cu mai multe modele cu carcasă de top pliabilă. Weldtite vin cu o gamă completă de lubrifianți pentru toate tipurile de utilizare, inclusiv noul TF2 ABS1 Advanced Ceramic Wax, ulei de top comparabil cu orice altă variantă de pe piață. Original este și setul de produse speciale pentru întreținerea eBike-urilor, cu soluții cum ar fi cea de curățat contactele electrice.

Bikeforce, marca proprie KeroBike, va avea o gamă îmbunătățită de accesorii. Sigma introduce computere mici cu GPS, ușor de utilizat și ieftine. Thule introduc primul lor portbagaj de plafon ce nu atinge cadrul, cu prindere doar pe roata din față. KMC lansează o gamă de lanțuri speciale pentru eBike dar și un model pentru transmisia 1×12 Eagle, premiat la Taipei. KeroBike speră ca toate aceste noutăți să facă vânzările să crească în continuare și în 2018 prin intermediul dealer-ilor din toată țara.

Mai multe informații și produse găsiți pe pagina KeroBike!

Anvelopele cu margini maro sunt din ce în ce mai apreciate și devin încet o nouă modă. Maxxis nu a stat deoparte și a adăugat câteva modele în colecție.

Pe lângă modelul Rekon+ din prima imagine, pentru bicicletele gravel modelele Rambler și Re-Fuse primesc și ele margini maro, ambele în dimensiunile 700x40C cu carcase Tubeless Ready.

Maxxis introduce și o colecție bogată de modele 27.5×2.6 Wide Trail, concepute pentru jante late de 30-35 mm. Acestea primesc indicativul WT și vor fi disponibile cu profilele Ardent Race, Forecaster, Minion DHF și DHR II.

Primul model în dimensiunea 29×2.6 WT de la Maxxis este Rekon, în versiunea 3C, Max Terra, EXO, TR. Modelele High Roller II și Aggressor vor fi oferite și ele în versiune Wide Trail dar cu o dimensiune de 29×2.5.

Cei ce se decid să meargă pe trend-ul bicicletelor de DH cu roți de 29 pot alege între Minion DHF, DHR II și Shorty, toate în dimensiunea 29×2.5 și Tubeless Ready. Tubeless Ready e o noutate la anvelopele Maxxis de DH, multă lume le folosea în acest mod dar până acum ele nu erau recomandate pentru acest tip de utilizare. Noile modele de anvelope TR DH vor fi disponibile atât în dimensiunea de 27.5 cât și 29 și folosesc o carcasă de 60 TPI dual ply pliabilă.

Tehnologia Tubeless Ready ajunge și la BMX cu modelul Torch 20×1.75.

Pentru fat bike Maxxis oferă o nouă opțiune, modelul cu ținte Moosetrak, cu o carcasă de 120 TPI și disponibil în dimensiunea 26×4.8. Acesta va fi disponibil de-abia în ianuarie sau februarie, având totuși șanse să mai vadă ceva zăpadă.

Mai multe informații aflați pe pagina producătorului.

Informații și imagini de pe bikerumor.com

Un ceas multisport de calitate cum e Garmin Fenix 3 e o soluție excelentă de monitorizare și gestionare a tuturor activităților sportive pentru cei ce practică mai multe discipline. Dacă mergi cu bicicleta dar și alergi, înoți, schiezi, poate îți plac și turele cu caiacul, un astfel de ceas poate fi instrumentul tău de monitorizare complet, adaptat pentru toate hobby-urile tale! Fenix 3 știe să facă lucrul acesta excelent, ba mai mult, cu ajutorul accelerometrului intern știe să analizeze mai profund multe din aceste sporturi! Știe să îți calculeze cadența la alergare sau la înot, dar și la vâslit. Mai mult, odată ce s-a calibrat și știe lungimea pasului tău sau a extensiei mâinii din bazin, e capabil să îți afișeze viteza și distanța chiar și pentru alergarea sau înotul indoor, unde nu avem semnal GPS! Pentru pretențioșii care doresc date exacte, se conectează la senzorii ANT+ pentru a afla viteza reală a bicicletei sau numărul de pași cu ajutorul podometrului. Pentru ciclism știe să citească senzorii de cadență și de putere.

Dacă pe lângă înregistrarea activităților ceasul are și funcții de ”activity tracker” e chiar mai bine. Numără toți pașii pe care îi faci, te avertizează dacă ai stat prea mult pe scaun la birou, te recompensează cu laude dacă ai abandonat liftul și ai urcat pe jos câteva etaje. Tot ce faci în timpul zilei e înregistrat și contorizat atâta timp cât ceasul e pe mână. Ba chiar și ce faci în timpul nopții: în fiecare zi poți să afli câte ore ai dormit, câte din ele au fost de somn profund, poți astfel să vezi unde greșești dacă ești obosit toată ziua.

Dar un astfel de ceas poate să aibă și funcții smart! Te avertizează când sună telefonul, îți arată cine te caută, poți răspunde sau respinge apelul, poți vizualiza mesajele text. Te avertizează chiar și dacă bateria telefonului e pe terminate! Fenix 3 are chiar și o funcție prin care îți face telefonul să sune dacă nu îl mai găsești prin casă…

La toate acestea, modelul Fenix 3 HR adaugă monitorizarea pulsului pe mână 24/24, o tehnologie interesantă prin simplitatea ei, care ne permite să renunțăm la uneori incomoda centură de puls. Dar să vedem ce știe să facă Fenix 3 HR pe îndelete.

În primul rând trebuie să precizăm că Fenix 3 este un model ce are deja aproape 3 ani de când e lansat pe piață, ajuns la maturitate, fără problemele de soft și hard inerente oricărui produs nou. Varianta HR testată de noi însă a fost lansată doar anul trecut. Succesorul lui, Fenix 5, este deja lansat pe piață și aduce anumite îmbunătățiri, dar acest lucru nu îl face pe vechiul model să nu mai fie actual.

Pentru a vă convinge de acest lucru, iată principalele elemente ce le aduce în plus Fenix 5:

• posibilitatea de a alege și o dimensiune mai mică a ceasului, modelul 5s
• posibilitatea de conectare cu senzori BTLE alături de cei ANT+ cu care se conectează modelul 3
• câteva funcții suplimentare soft, unele dintre ele destul de importante, nu exista pe Fenix 3: în primul rând Strava Live Segments care afectează și alergătorii, dar mai sunt și incompatibilitatea cu sistemele Varia Radar și Light, conectivitatea cu sistemul de schimbătoare Shimano Di2, măsurarea live a FTP-ului
• un ecran cu o rezolutie puțin mai bună, doar pe variantele 5 și 5x
• autonomia oficială a crescut de la 20 de ore la Fenix 3 la 25 de ore la Fenix 5
• există ceva mai multe profile sportive pe Fenix 5
• unele funcții de monitorizare a antrenamentului sunt introduse doar pe Fenix 5 (are și Fenix 3 suficiente)
• modelul Fenix 5X are hărți topo integrate
• toate modelele Fenix 5 vin cu măsurarea pulsului pe mână, acest lucru fiind prezent doar la Fenix 3 HR, nu și la versiunile normale
• un sistem de schimbare mai ușoară a curelei
• există însă și ceva ce Fenix 3 are în plus, conexiunea WiFi, care pe 5 se regăseșe doar pe modelele Sapphire

Din aceste specificații se observă că Fenix 5 are multe avantaje mici, dar care se adună. Singura lipsă pe care eu personal o resimt este Strava Live Segments, pentru care oricum trebuie un abonament Strava Premium pe care nu îl are multă lume. Concluzia ar fi că, la un preț mult mai accesibil datorită promoțiilor, Fenix 3 HR este o achiziție foarte bună.

Să vedem deci cum se comportă acest model mai înaintat în vârstă dar încă disponibil la reprezentanții Garmin!

La primul contact observăm calitatea fabricației. Cadranul metalic este solid iar spatele este dintr-un policarbonat foarte rezistent. Pe spate e inclus senzorul de puls care la acest model este ceva mai ridicat decât nivelul capacului ceasului, dar pe mână acest lucru nu se simte aproape deloc. Butoanele sunt în număr de 5, mari și ușor de accesat. Cureaua este de calitate și se poate oricând înlocui în caz de deteriorare.

După pornire și introducerea datelor personale și a preferințelor de limbă și de sistem, se ajunge în ecranul principal, acesta fiind cel ce indică ora. Ca la orice ceas smart, aici putem alege să afișăm ora în mod analogic sau digital, în diverse versiuni grafice și cu mai multe sau mai puține câmpuri de informații. Un câmp aproape mereu prezent este cel al pașilor zilnici efectuați, dar mai apare des și nivelul bateriei, data și starea conexiunii BT cu telefonul.

Ecranul principal poate să conțină o serie de câmpuri standard, variantele fiind: steps (numărul de pași), busola, altimetru, barometru, temperatura, camera Virb, controlul muzicii de pe telefon, meteo, calendar, notificari, puls, rezumatul zilei, golf, minute de intensitate, ultima alergare, ultima bicicleta, ultimul înot, ultima activitate sportivă, calorii arse, urmărirea câinelui. Oricare din aceste ecrane poate fi activat sau dezactivat iar ordinea lor de afișare poate fi schimbată.

Prin apăsarea butonului Start se alege o activitate pe care urmează să o executăm. Avem de ales între: schi XC, schi, cățărare, trekking, trail running, alergare, alergare indoor, bicicletă, bicicletă indoor, înot indoor, înot afară, SUP, vâslit, vâslit indoor, triatlon. Tot aici găsim și aplicațiile instalate.

Fiecare sport poate fi configurat separat. Astfel se pot afișa până la 10 ecrane ce pot avea până la 4 parametri afișați, aleși dintr-o listă extrem de cuprinzătoare, din zecile disponibili. În plus se poate afișa un ecran special grafic pentru puls, unul pentru hartă și unul pentru partenerul virtual, toate se pot activa sau dezactiva. Pentru fiecare tip de sport se pot activa sau dezactiva separat funcții cum ar fi auto-pauza, auto-lap, auto climb, distanța 3D, culorile de afișaj sau chiar se poate schimba numele activității.

Fenix 3 nu suportă oficial hărți, așa că navigarea se va face doar după track. Se indică direcția și se primesc alerte când se părăește track-ul. Se pot vizualiza totuși hărți cu ajutorul unor aplicații ConnectIQ ce le preaiu prin intermediul telefonului din Google Maps. Totuși aceste hărți pot fi folosite doar separat, de sine stătătoare, pentru navigare, dar nu pot fi folosite în interiorul unei activități deschise deja.

Pe ceas se pot instala o multitudine de module ConnectIQ de tipul watch face (față pentru ceas), aplicații (ce apar alături de tipurile de sport), ecrane de date (ce se pot selecta pentru a fi afișate la fiecare tip de activitate) și widget-uri pentru ecranul principal.

Ceasul mai permite diverse tipuri de antrenamente: cu intervale, cu obiective de distanță sau timp dar și cu secvențe complexe de intervale de tip Workout editate pe Connect.garmin.com sau pe aplicația Connect de pe telefon și încărcate apoi automat pe ceas.

Fenix 3 se poate lega permanent pe BT cu telefonul, caz în care aplicația Connect se actualizează mereu cu informații actuale, atât despre activitatea zilnică (pași, puls, calorii) cât și cu informațiile despre antrenament imediat ce s-a terminat. Dacă conectăm aplicația Connect la Strava, toate turele le vom regăsi aproape instantaneu și acolo.

O altă conexiune interesantă este cu MyFitnessPal (MFP), aplicația de monitorizare a consumului de alimente zilnic. Prin această conexiune, Connect descarcă informațiile nutriționale și pe baza consumului zilnic de calorii consumat poate să îți indice direct câte kcal mai poți mânca în ziua respectivă. Invers, și MFP se actualizează cu datele din Connect. Atenție! Trebuie dezactivată înainte conexiunea MFP cu Strava dacă aceasta există, pentru că altfel turele se vor înregistra de două ori în MFP.

Se pot scrie zeci de pagini despre ce știe să facă Garmin Fenix 3 HR. Eu vi-l recomand pentru că datorită succesorului său Fenix 5, prețurile sunt cu discount-uri serioase, după cum se poate vedea:

Preț: 2500 lei, redus la 1449 lei la data publicării testului

Importator: Trisport

Pentru cei ce iubesc hardtail-urile de trail extrem, dar apreciază un cadru exclusivist, cu aspect clasic și au bineînțeles și resursele financiare pentru a susține aceste preferințe, noul cadru Klonzo MKII de la Curve Engineering li se va potrivi ca o mănușă. La fel cu restul cadrelor superbe de la Curve, Klonzo este confecționat din titan, material ce oferă o combinație perfectă de rezistență și amortizare pe care alte materiale nu o pot atinge. Acesta este și primul cadru de enduro al producătorului, fiind conceput pentru a fi împerecheat cu o furcă cu cursa de 150-160 mm și cu anvelope de până la 27.5×2.8.

Klonzo MKII a fost denumit așa după un trail de lângă Moab, Utah care l-a impresionat pe unul din angajații companiei. A existat și o versiune I a lui Klonzo dar modelul MKII este modificat, cu o geometrie mult mai agresivă.

Klonzo MKII e confecționat în întregime din titan 3AL/2.5v iar triunghiul spate folosește tuburi mai groase decât modelele de XC pentru a face față abuzului din enduro. Geometria e complet custom, dar se produc și modele în versiunea standard.

Modelul Klonzo standard are unghiul furcii de 66 de grade și cel al tijei de șa de 74 de grade. Cum toate modelele de trail au toptube-ul din ce în ce mai lung, Klonzo e în frunte cu 625 mm pentru mărimea M.

Curbura chainstay-urilor este simplă și elegantă și permite montarea anvelopelor late păstrând lungimea chainstay-urilor la doar 422 mm. Standard cadrul vine cu ax spate thru de tip Boost 148 dar la cerere poate fi livrat și cu ax de 142 mm.

Cadrul are monobloc filetat BSA și rutare internă pentru tija dropper. Cablurile de schimbător și furtunul frânei spate sunt rutate intern prin toptube, dar pe triunghiul spate sunt rutate extern. Există o prindere de bidon pe downtube.

Greutatea anunțată pentru un cadru Klonzo mărimea M este de 2050 g incluzând colierul tijei de șa și axul spate. Prețul este de 1983 USD, având opțiunea geometriei personalizate și a finisajului lucios sau mat. De asemenea clienții pot alege culoarea sticker-elor cu logo-urile, acestea putând fi la cerere imprimate prin sablare.

Pentru mai multe informații și de ce nu pentru comenzi puteți vizita pagina producătorului.

Informații de pe bikerumor.com

Tânăra firmă Repente din Italia a conceput o șa foarte ușoară din carbon cu un design inovator, folosind un set modular format din șinele cu cadru și din mai multe tipuri de șezuturi separate. Ideea modelului denumit RLS este ca cicliștii să poată să schimbe șezutul și implicit forma șeii foarte repede, păstrând structura performantă de bază din carbon. La prima vedere nu ar fi nevoie de așa ceva, dar cei de la Repente au argumente interesante!

Ei cred nu doar că un ciclist se poate răzgândi cu privire la ceea ce dorește de la o șa, dar și că ar putea să vrea să folosească șei diferite pe aceiași bicicletă.

Când ieși la antrenament pentru ture lungi obiectivele sunt diferite față de o zi de competiție. Dacă vrei să ai o bicicletă ultraușoară când te alergi cu prietenii pe cățărările din zonă și dai jos până și un suport de bidon, atunci când mergi la ture lungi de o zi poate dorești mai mult confort. De-a lungul anului pedalăm în condiții meteo diferite, cu echipament diferit, pe tot felul de distanțe, la viteze și intensități variate. Uneori merită chiar să ridicăm sau să coborâm ghidonul pentru mai mult confort sau pentru eficiență, așa că de ce nu am înlocui și șaua dacă e ușor?

Dacă ideea de a schimba șeile e interesantă, sistemul simplu folosit de RLS face acest lucru rapid, fără să afecteze poziția pe bicicletă. Se introduc pinii prin cele trei găuri din bază și se montează cele trei siguranțe. Repente spun că poți să ai chiar mai multe biciclete cu baze montate pe ele și să muți șeile de pe una pe alta dacă vrei să faci economie.

Șeile Repente folosesc baza din carbon, cu șine tot din carbon, construită din fibre UD T700 cu țesătură 1k. Grosimea variabilă a bazei oferă o fantă centrală și două mici protecții laterale ce evită zgârierea șezutului dacă sprijinim bicicleta de perete sau dacă o lăsăm jos pe asfalt.

Deasupra se montează unul dintre cele trei șezuturi, care are fiecare baza sa din carbon care se atașează de baza principală. Astfel Repente spun că au reușit să facă un produs rezistent, nemaifiind nevoie să calculeze rigiditatea fiecărui model și oferind o absorbție superioară a vibrațiilor.

Aleena 4.0 este șezutul cel mai ușor, împreună cu baza având o greutate de doar 130 g. Are o lungime de 275 mm și o lățime de 137 mm, fiind disponibil în culoarea albă sau neagră. Folosește cel mai subțire strat de amortizare și o gaură centrală pe toată lungimea, cu o punte din carbon la coadă pentru a lega între ele părțile posterioare pentru rigiditate. Ca toate celelalte șezuturi, folosește un material sintetic de microfibră ce imită pielea și o mică bază proprie din carbon UD.

Comptus 4.0 are o formă curbată clasică, cu un strat de amortizare tot subțire. Greutatea totală e de 135 g iar dimensiunile sunt identice cu cele ale modelului anterior Aleena, dar nu mai are gaura centrală.

Kuma 4.0 are 145 g și este cel mai gros șezut, având forma similară cu Comptus. Este orientată mai mult spre ture lungi și maratoane, baza din carbon fiind flexibilă dar totuși ușoară.

Toate șezuturile au stratul de amortizare mai gros în față pentru confort în poziția aplecat, indiferent că e vorba de un contratimp sau o urcare dificilă. Rezultatul e o șa ușoară, cu amortizare bună și cu flexibilitatea de a schimba șezutul pentru șosea sau pentru ture în afara acesteia.

Baza și șezuturile sunt vândute separat. Prețul pentru bază e de 200 Euro, șezutul Aleena costă 130 Euro iar Comptus și Kuma câte 120 Euro fiecare.

Mai multe informații găsiți pe pagina producătorului.

Informații de pe bikerumor.com

Vaude sunt producători de top de rucsaci de foarte multă vreme, cu mult înainte să intre în lumea produselor pentru ciclism. Pentru 2018 ei introduc gama de genți de bikepacking Trail orientate pentru turele offroad.

Noua gamă Trail este un pas nou pentru Vaude, care făceau doar genți tradiționale care se atașau pe portbagaje fixe. Dar cum tendința acum este de a avea bicicletele mai ușoare, fără portbagajele grele, au elaborat și ei un set de genți ușor de montat direct pe bicicletă, care să conțină minimul necesar pentru o tură de câteva zile în sălbăticie.

Geanta Trailfront pentru ghidon are o capacitate de 19 l datorită rucsacului cilindric din PVC, etanș, cu închidere prin rulare, fiind locul unde se depozitează cel mai mult echipament. Trailfront folosește un sistem de atașare semi-rigid care se prinde pe bicicletă după care suportă atât geanta etanșă cât și un cort mic sau o saltea. Sistemul este modular, cu spații delimitate cu elemenți din spumă. Geanta stă prinsă de portbagaj pe toată durata turei, deoarece e destul de greu de poziționat foarte bine centrată.

Trailframe e un pic diferit. Este tot o geantă cu închidere prin rulare și etanșă, dar are mai multe chingi cu care se prinde în siguranță pe toptube și seat-tube. Apoi sistemul de închidere securizează definitiv geanta și de downtube.

Trailframe are o capacitate de 9 l și nu e ceva ce și-ar dori pe bicicletă cei cu angrenaje cu factorul Q mai mic, dar chingile permit obținerea unui volum mic, cu obiectele mai grele situate mai jos, putând fi înghesuită chiar și în unele cadre full suspension.

Geanta Trailsaddle are 12 l și duce și ea o mare parte din bagaje. Folosește de asemenea o prindere flexibilă pe cadru, fiind și ea sub forma unui rucsac etanș cu închidere prin rulare. Se dă jos și se montează ușor, având acces facil la echipamentul din interior.

Toată colecția de bagaje Trail oferă un volum de depozitare de 39 l pentru viitoarea ta micro-aventură!

Mai multe informații pe pagina producătorului!

Informații și imagini de pe bikerumor.com